Yoga Cunoașterii Michaelice

Când încercăm să recreăm sau să recapitulăm în mod voluntar experiența modernă a lui Christos, ne confruntăm cu două probleme majore, a căror natură este determinată de natura conștienței noastre cotidiene, și anume: problema gândirii, pe de o parte, și problema percepției senzoriale, pe de altă parte. Acestea două sunt experimentate ca principalele obstacole, dar, în același timp, ca singurele porţi legitime de intrare pe tărâmul căutat al Christosului eteric. Când urmează să fie construită o punte conștientă de sine între starea de conștiență normală, trează şi raţională a omului modern şi apariția imaginativă, vorbirea și acțiunile inspirate și intuite ale lui Christos, din cea de-a Doua Venire a sa, atunci trebuie ca sufletul conștienței însuși – care, potrivit lui Rudolf Steiner, este sufletul percepției senzoriale libere și al imaginațiunii libere – să fie singurul nostru teren solid de construcție. Astfel, există două porți închise, care trebuie deschise: poarta gândirii și poarta percepției senzoriale.